Pentru mine Oradea este încă tânără, 30 de ani de când am aflat că este orașul de suflet al iubitei mele soții si 25 de ani de când ,,m-am măritat” în acest oraș.
Oradea este și a mea de 25 de ani!
Mi-a fost foarte greu să accept ca Oradea să înlocuiască Clujul, mi-a fost foarte greu să mă mut într-un oraș străin în care cunoșteam doar 4 (patru!) persoane: soția, cumnatul, soacra și socrul.
Dar alegerea am făcut-o într-un ceas bun!
Felul în care orădenii se comportă, felul în care vorbesc – oameni așezați, oameni serioși mai puțin orbiți și conduși de ambiții mărunte, așadar mai puțin conflictuali – mă bucură și m-au influențat pozitiv.
,,Pietrele” orașului (clădiri, infrastructură…) frumoase și funcționale.
Clima mai blândă.
În puține cuvinte: Oradea, oameni și ,,pietre”, frumoasă, serioasă și caldă.
Pentru mine, Oradea este o tânără femeie de 25 ani, serioasă, frumoasă și caldă (și repet cu plăcere)! O tânără femeie cu o bună memorie a vremurilor trecute, care încearcă să facă toate lucrurile la vremea și în felul care trebuie, iar uneori chiar reușește!
La mulți ani, Oradea!
Mulțumesc Oradiei!
P.s. : Sunt dator să nu uit să vă spun că, liberal fiind încă din luna ianuarie a anului 1990, ceea ce s-a întâmplat în Oradea ultimilor 10 ani mă face să fiu mândru și mulțumit.
Pentru ceea ce mie personal mi s-a întâmplat, ca reprezentant al PNL, trebuie să mulțumesc orădenilor și să cer îngăduință pentru prea puținul pe care îl fac!
